credinta s-a intors impotriva mea si ma cearta:de ce am crezut ca imaginea de vis imi va da TOTUL?dincolo de imagine am fost oarba.ea imi dadea viata si sens trairilor mele.tu,eu nu aveam nici o importanta,eram incremeniti in imaginea de vis,cazand in gol permanent.ne trezeam hipnotizati de ideea ca un obstacol ne asteapta.
umilinta era mai intensa decat indoiala si cuget.frustrari vechi se impleteau si ele se disipau sub o forta necunoscuta,calda ce nastea durere plina de iubire rugatoare.
supusa complet imperfectiunii deveneam imagine cu o mie de fete risipita in curcubeul multicolor al sentimentelor.
ma intorceam cu daruire impotriva intregii lumi si mie insumi,necazand in bratele deschise care cereau hrana divina.
dadeam hrana cainilor umili,inima si sufletul inchise pe vecie.cozi nerabdatoare se adunau ca si in fata unui nutriment esential si unic iar dinti fiorosi zdrobeau si ultima forma de hrana.strangeam cele din urma resturi pe limba-mi uscata sugand sucul dulce si vigoros ce-mi transforma si ultimul simt in bestie mistica.
acum TOTUL in jurul meu imi spune ca m-am trezit si prind in mers obosit insusiri comune dintre realitate si vis .
