Sufletul meu,peste tot ce traiesc.

sufletul meu,o adiere de vant in noaptea celor ce-si doresc sa iubeasca si privesc luna cu o lacrima in ochii.o lacrima ce nu cade niciodata.
sufletul meu,suflul de dor ce zboara trimis de cei ce-si doresc sa iubeasca.
sufletul meu ce-mi priveste corpul amortit si hoinareste sa mangaie maini adormite pe o perina libera pt inca o mana.
de vreo zece ani nu mai reusesc sa dorm cu capul pe perina,decat atunci cand ma las doborata de oboseala.

Cadere in gol sau totul zboara?

o noua cazatura in gol.e doar o imagine.nu e in vis sau in senzatii.
un gol de catifea.daca ma cuibaresc mai mult in el,il simt cald si familiar sau daca nu,este de o prospetime rece care ma inveseleste brusc.
in jurul meu e un intuneric imbatranit care imi arata invataturile lui.invataturile lui,parca ar fi picaturi de ploaie cand reci,cand calde care ma uda si ma topesc si pe mine intr-o picatura.eu,o picatura,parca stau inerta si usoara,iar totul in jurul meu se duce in sus rapid.
ma intreb daca eu am venit de sus sau de jos.in ce ce directie sa ma indrept?
daca ma duc in sus,voi calatorii cu celalalte lucruri.
daca ma duc in jos,lucrurile vor merge in sus rapid iar eu in jos, si nu voi mai vedea nimic in jurul meu decat negru,intuneric-as realiza mai tarziu ca e ca si cum as fi moarta.