ceva in intunericul lipsit de nuante si gol iti spunea continuu.
"unde esti?"
noaptea in vise,golul,intunericul,se umplea de tine peste tot,prin toti oamenii si natura.te trezeai plangand cu constiinta clara ca esti inseparabil.
"unde esti?",iti spunea vocea din nou
peste tot
"de ce vrei sa te separi?"
de tot
"acum cu ce ramai?"
cu nimic,nici macar cu mine
"vezi,te-ai intors de unde ai plecat?"
am plecat caci ramaneam mereu cu nimic,dar eu tot eram...
"ai plecat fara tine,acum intoarce-te si priveste: oriunde te-ai duce,fara tine nu poti exista."
mi-am dorit de fapt sa mor...de ce am vrut sa-mi fac asta?...pt a nu ma mai separa de mine...
"nu ai crezut ca esti inseparabil..."
am vrut sa ma separ de tot,dar nu stiam ca incerc sa fug de mine....
"unde esti?"
aici,ma privesc pe mine si vad TOT,prin mine,peste tot
sunt plin si pretutindeni se lumineaza de un tot unitar
unde esti?(vocea nu imi mai vorbeste)
peste tot...e lumina...ce frumos...totul nu imi mai pare asa de negru,credeam ca numai dupa moarte imi e dat sa vad toata minunatia
am crezut ca mai intampla minuni separate,pe ici ,pe colo
dar sa cred ca minunatia lui Dumnezeu este peste tot...ma minunez peste tot pe unde ma duc pasii...
....................................................................................................................................................
