Inainte sa-mi spui adio
-ai vrut sa ma doara,dar durerea mea ti-am lasat-o caci iubirii mele i-ai zis sa plece,iar eu am urmat-o.
nu puteam sa raman cu durerea caci asta ar fi insemnat sa ma rup in doua,si nu pot iubitul meu...ca jumatate din mine sa rup si sa o mint ani de zile ca nu-i iubire ci durere.
nu as fi putut sa mor incetul cu incetul cand o parte din mine ar fi uitat ca intregul se afla in iubire de-o vesnicie,fapt dat de o putere mai mare decat o amarata de dorinta a mea sau a ta.
-sa-ti daruiesc lacrimile mele nu vrei, caci lacrimile mele vin din iubire incarcate de bucurie si mi le-ai refuza caci nu ai vrea atata bucurie cand tu vrei lacrimi triste sa nu ma mai vezi de durere.
cand eu am atata bucurie de oferit,de ce as oferii tristete?pt. a te minti pe tine?
lacrimile mele iti vor ramane tie.
acum ai un ocean nesfarsit de lacrimi daca tu vei vrea intr-o zi sa vezi bucuria din ele,vei zambi caci am putut sa ti le daruiesc.
-ai sperat sa nu mai cred in iubire pt. ca tu ai respins sa mai crezi.
dar cum pot sa ma mint daca in cel mai mic pas facut nu ma pot ascunde de mine?
cand vad ca in fiecare miscare a fiintei mele se afla iubirea,nu am loc de minciuna in fata iubirii...
-cu oricate haine m-ai fi imbracat:cu durerea,drame,distrugeri;hainele tale tot ca si invizibile ar fi ramas si ai fi vazut etern iubirea,in ciuda oricarui efort de a-ti intoarce chipul.
oamenii nu au nevoie de haine iubitul meu gol si frumos.
acum iubitul meu,dulapul tau e prea plin si nu se mai inchide.
in dulapul intredeschis am putut vedea ca de fapt e gol.
acum vezi ce iti mai ramane multumindu-te cu ce ai pe tine si urmeaza-ma asa cum esti,complet imbracat cu iubire.
sau poti iubitul meu sa ramai intors cu ochii de la mine plangandu-ti talentul creator al hainelor iluzorii,irosit pe mine.
sa nu-ti fie rusine ca esti gol sau frumos!