Cuvinte, soapte, taceri

Tot atunci eu...sunt

-sa fi tot(intreg)tu.
=caci eu nimic nu-ti cer
-sa fi un rasarit,peste o uriasa padure.
=caci ochi inchisi nu am
-sa fi totul in mangaiere cand ai vrea sa plamadesti(framanti) in bolta neagra.
=caci am uitat cum e sa visezi
-atunci sa fi tu zambet ce schimba(preschimba) viata venita sa ceara tot.
=caci eu sunt una dintre adieri ce te poarta mai departe
-intreg framanti pt a preschimba in fiinta.

=caci eu nu stiu unde voi vrea sa fiu atunci.

text inspirat de  la dmd

Unde sunt cand inchid ochii?

-de ce ma aflam in nicaieri?cautam sa vad ceva,sa am habar ce m-a adus acolo.

-o voce imi zice sa nu mai intorc privirea in cautarea iluzoriului ci sa inchid ochii si sa ating forta intunericului.

-am intrebat vocea cum a reusit sa ma gaseasca in nicaieri.

-ea mi-a raspuns ca e vocea mea cand inchid ochii si ca ea raspunde impingerii mele in sine.

-ca ea exista in tot omul dar ca toti o vedem in nicaieri.ea este raspuns a tot,a inmarmuririi.

-in ploape inchise stralucesc forme familiare dar nicaieri vazute.

-de aceea ma aflam aici,sa vad dincolo de ultimile forme ale spiritului.

-simt ceva nemiscat ce-l cautam peste tot mai demult,si ma bucur caci puteam sa stiu ca pluteste in nicaieri totusi .

-ma ridic si in miscarea mea ating oameni sa le soptesc dulce ca mi-e dor de ei.

-le soptesc pt a nu acoperi vocea,si le spun ca sunt fericita cu ei peste tot.

-ne luam toti de mana,de o singura mana ,care e tot a noastra,ce cuprinde forta din tot si de nicaieri,si soptim vocea noastra ce mangaie in tot.

-hai sa ne reantalnim cand inchidem ochii dincolo de intuneric!

Dialog tardiv

-cum te iubesc,m-ai intrebat.
-cu toata fiinta.nu se vede?

tu mi-ai zis ca esti invincibil in iubire cu orice ar fi ea:durere,suferinta,ego,etc.
nu o sa-ti cer niciodata sa te declari invins.:)

totul sau nimic...

te-ai separat de tot,sa nu te mai doara,sa nu mai lupti.
ceva in intunericul lipsit de nuante si gol iti spunea continuu.
"unde esti?"
noaptea in vise,golul,intunericul,se umplea de tine peste tot,prin toti oamenii si natura.te trezeai plangand cu constiinta clara ca esti inseparabil.
"unde esti?",iti spunea vocea din nou
peste tot
"de ce vrei sa te separi?"
de tot
"acum cu ce ramai?"
cu nimic,nici macar cu mine
"vezi,te-ai intors de unde ai plecat?"
am plecat caci ramaneam mereu cu nimic,dar eu tot eram...
"ai plecat fara tine,acum intoarce-te si priveste: oriunde te-ai duce,fara tine nu poti exista."
mi-am dorit de fapt sa mor...de ce am vrut sa-mi fac asta?...pt a nu ma mai separa de mine...
"nu ai crezut ca esti inseparabil..."
am vrut sa ma separ de tot,dar nu stiam ca incerc sa fug de mine....
"unde esti?"
aici,ma privesc pe mine si vad TOT,prin mine,peste tot
sunt plin si pretutindeni se lumineaza de un tot unitar
unde esti?(vocea nu imi mai vorbeste)
peste tot...e lumina...ce frumos...totul nu imi  mai pare asa de negru,credeam ca numai dupa moarte imi e dat sa vad toata minunatia
am crezut ca mai intampla minuni separate,pe ici ,pe colo
dar sa cred ca minunatia lui Dumnezeu este peste tot...ma minunez peste tot  pe unde ma duc pasii...
....................................................................................................................................................

Triumf printre picaturi

 

Ti-am zis cand in triumf strigai:sfarsit!

Eu am vazut ca visul,din rezistenta nu-i aerisit.

Spre malul fantasmat cu voce in stare de razboi

Chemai sosirea sufletului,ce il puneai sa-ti cante din oboi

O scurta melodie de regret prin liniste,

Si tu desparte in culori petale inghetate

Desfa in patru,la trezire,din fire pacifiste

Sa-ti iei un vis ce-apare rar din vieti abandonate.

(viata-i mai agera decat miscarile-n control coordonate)

un poem inspirat de la dmd .

Ultimele dorinte ale tale...

Inainte sa-mi spui adio
-ai vrut sa ma doara,dar durerea mea ti-am lasat-o caci iubirii mele i-ai zis sa plece,iar eu am urmat-o.
nu puteam sa raman cu durerea caci asta ar fi insemnat sa ma rup in doua,si nu pot iubitul meu...ca jumatate din mine sa rup si sa o mint ani de zile ca nu-i iubire ci durere.
 nu as fi putut sa mor incetul cu incetul cand o parte din mine ar fi uitat ca intregul se afla in iubire de-o vesnicie,fapt dat de o putere mai mare decat o amarata de dorinta a mea sau a ta.
-sa-ti daruiesc lacrimile mele nu vrei, caci lacrimile mele vin din iubire incarcate de bucurie si mi le-ai refuza caci nu ai vrea atata bucurie cand tu vrei lacrimi triste sa nu ma mai vezi de durere.
cand eu am atata bucurie de oferit,de ce as oferii tristete?pt. a te minti pe tine?
lacrimile mele iti vor ramane tie.
acum ai un ocean nesfarsit de lacrimi daca tu vei vrea intr-o zi sa vezi bucuria din ele,vei zambi caci am putut sa ti le daruiesc.
-ai sperat sa nu mai cred in iubire pt. ca tu ai respins sa mai crezi.
dar cum pot sa ma mint daca in cel mai mic pas facut nu ma pot ascunde de mine?
cand vad ca in fiecare miscare a fiintei mele se afla iubirea,nu am loc de minciuna in fata iubirii...
-cu oricate haine m-ai fi imbracat:cu durerea,drame,distrugeri;hainele tale tot ca si invizibile ar fi ramas si ai fi vazut etern iubirea,in ciuda oricarui efort de a-ti intoarce chipul.
oamenii nu au nevoie de haine iubitul meu gol si frumos.
acum iubitul meu,dulapul tau e prea plin si nu se mai inchide.
in dulapul intredeschis am putut vedea ca de fapt e gol.
acum vezi ce iti mai ramane multumindu-te cu ce ai pe tine si urmeaza-ma asa cum esti,complet imbracat cu iubire.
sau poti iubitul meu sa ramai intors cu ochii de la mine plangandu-ti talentul creator al hainelor iluzorii,irosit pe mine.
sa nu-ti fie rusine ca esti gol sau frumos!

BARBATII,"TOT"

ce ati facut barbati naivi?sa veniti in viata mea si sa nu stiti voi ca era doar o trecere?o trecatoare datatoare de frumusete si libertate...imi plang cu un ego ranit lacrimile necurse. 

asteptati voi barbati inutili,cei care vor mai veni,sa cred ca eu sunt cea care va v-a implinii visele golite de minciunile altor fitoase!

sperati in viziunea copilareasca ca propria persoana va v-a fi utila in intalnirea cu mine.

nu stiti voi unde va voi duce eu:...

-va voi lovii de stancile inimilor voastre,care vor suferii in tacere

-masca ce va acopera sufletul se va transfigura intr-o bestie,si o veti confunda cu propriul spirit.

- barbat confuz  te vei topi de dorinta pana cand:inbinare vei fii intre cugetul tau  si nou nascutul spirit,si vei crede ca acesta e destinul si identitatea ta.
-te vei contopi,formand un TOT si ii vei pune numele NOI.


protagonistului NOI ii vei oferii toate viselele tale,purtandu-i de grija ca unui copil.
te vei sacrifica pentru el dandu-i TOT ce primesti de la mine si te vei lupta cu iubirea daca incearca sa ajunga la sufletul tau.
lupta ce te va face incapabil sa-ti mai hranesti cu vise spiritul iluzoriu.
vise ce vei crede ca dragostea ti le-a luat.
spiritul infasat cu somnul tau adanc se va trezi impotriva ta  cu o forta nebanuita alimentata tot de tine.
 in visele tale ecoul lui te va purta pe valuri de sugestie tarandu-te in  mii de umbre numite: ignorant, incompetent-, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost,neputincios.


vor fi si valuri linistite cand vei vedea cat de aproape iti sunt,dar vei asculta sunetul ecoului care te va tine in singuratate.
prin valurile line vei gasi si puterea de a te agata de cate o stanca pe care sta scris:competent de a inlatura dureri,prevazator in evitarea neplacerilor,capabil de a poseda armele cele mai valoroase impotriva raului,etc.
si asa iti vei forma o insula in jurul inimii tale;si nu te vor mai scula din somnul destinului tau ecourile valurilor desfasate ale suferintei.
acum TOTUL se va numi HAOS.

“…Iti dai seama,afectat pana in adancul sufletului tau:
zi si noapte te asteapta acum cineva, se gandeste la
tine, te doreste si suspina dupa tine, o femeie, o
straina!Te vrea, te revendica, te cere prin fiecare por
al fapturii ei, cu trupul, cu sangele ei.Mainile tale,
parul tau, buzele tale, trupul tau, toate le vrea,
noaptea ta si ziua ta, simtamintele tale, sexul tau si
toate gandurile si visurile tale.Vrea sa imparta totul cu
tine, vrea sa-ti ia totul, sa soarba totul in ea cu
respiratia ei.Mereu, zi si noapte, fie ca esti treaz, fie
ca dormi, se afla acum, undeva in lume, o fiinta aprinsa
de dor si care nu doarme si te asteapta, cineva vegheaza
asupra ta si te viseaza.E zadarnica incercarea de a nu te
gandi la ea, la cea care se gandeste neincetat la tine, e
zadarnica tentativa de evadare, caci nu mai esti in tine,
ci in ea.Ca o oglinda care rataceste prin lume, un om
strain a inceput pe neasteptate sa te poarte in sine -
nu, nu ca o oglinda, caci oglinda iti soarbe imaginea
numai daca i te oferi din proprie vointa – ea insa,
femeia, straina care te iubeste, ea te-a sorbit
inlauntrul ei, in sangele ei.Mereu te are in ea si te
poarta cu ea, oriunde te-ai refugia….”

Zweig(“Suflete zbuciumate”)

TOT

credinta s-a intors impotriva mea si ma cearta:de ce am crezut ca imaginea de vis imi va da TOTUL?dincolo de imagine am fost oarba.ea imi dadea viata si sens trairilor mele.tu,eu nu aveam nici o importanta,eram incremeniti in imaginea de vis,cazand in gol permanent.ne trezeam hipnotizati de ideea ca un obstacol ne asteapta.

umilinta era mai intensa decat indoiala si cuget.frustrari vechi se impleteau si ele se disipau sub o forta necunoscuta,calda ce nastea durere plina de iubire rugatoare.

supusa complet imperfectiunii deveneam imagine cu o mie de fete risipita in curcubeul multicolor al sentimentelor.

ma intorceam cu daruire impotriva intregii lumi si mie insumi,necazand in bratele deschise care cereau hrana divina.
dadeam hrana cainilor umili,inima si sufletul inchise pe vecie.cozi nerabdatoare se adunau ca si in fata unui nutriment esential si unic iar dinti fiorosi zdrobeau si ultima forma de hrana.strangeam cele din urma resturi pe limba-mi uscata sugand sucul dulce si vigoros ce-mi transforma si ultimul simt in bestie mistica.

acum TOTUL  in jurul meu imi spune ca m-am trezit si prind in mers obosit insusiri comune dintre realitate si vis .