Sufletul meu,peste tot ce traiesc.

sufletul meu,o adiere de vant in noaptea celor ce-si doresc sa iubeasca si privesc luna cu o lacrima in ochii.o lacrima ce nu cade niciodata.
sufletul meu,suflul de dor ce zboara trimis de cei ce-si doresc sa iubeasca.
sufletul meu ce-mi priveste corpul amortit si hoinareste sa mangaie maini adormite pe o perina libera pt inca o mana.
de vreo zece ani nu mai reusesc sa dorm cu capul pe perina,decat atunci cand ma las doborata de oboseala.

Cadere in gol sau totul zboara?

o noua cazatura in gol.e doar o imagine.nu e in vis sau in senzatii.
un gol de catifea.daca ma cuibaresc mai mult in el,il simt cald si familiar sau daca nu,este de o prospetime rece care ma inveseleste brusc.
in jurul meu e un intuneric imbatranit care imi arata invataturile lui.invataturile lui,parca ar fi picaturi de ploaie cand reci,cand calde care ma uda si ma topesc si pe mine intr-o picatura.eu,o picatura,parca stau inerta si usoara,iar totul in jurul meu se duce in sus rapid.
ma intreb daca eu am venit de sus sau de jos.in ce ce directie sa ma indrept?
daca ma duc in sus,voi calatorii cu celalalte lucruri.
daca ma duc in jos,lucrurile vor merge in sus rapid iar eu in jos, si nu voi mai vedea nimic in jurul meu decat negru,intuneric-as realiza mai tarziu ca e ca si cum as fi moarta.

2 Poveste continuare

23 Aug 2009

.............................................................................................................................................................................

2.privesc focul de artificii de pe cer,organizat in onoarea a nu stiu ce.

stau pe plaja cu fiinta cea mai draga mie,ii strang la pieptul meu teama de necunoscut si ii mangai curiozitatea cu zambet de mama.

ating cu privirea un chip de barbat,caut mai mult,stie ca sunt langa el,ca ma gandesc la el.

nu ma cauta langa el ci in gandurile lui.

am plecat,sperand ca va sti vreodata unde sunt.

vartejul de lumini ma indeamna sa aleg flacara ce imi va calauzi urmatorul gand.

il ador,si totusi reusesc prea rar sa ating dragostea lui din vartejul de lumini,caci el o recheama in labirintul lui.

imi ofera dragostea lui ca obiect de adoratie,dar eu il chem in iubire.

el vine dar nu sta,caci vine sa simta ca-l ador.

pastrez tot ce pot din flacara lui,dar forta din mine care o alimenteaza e rece.

mangaierea lui ar incalzi-o,dar el e hipnotizat de propria flacara.

privire trista,limpezeste-ti lacrima in infinitul iubirii mele.

Ce dragoste trista...de ce am chemat doar ce a vrut el ?

Cand TOTUL din tine va redevenii fiinta...

of umbra draga,te-am lasat de atatea ori in favoarea ignorantei.
cui sa-i mai pun eu atatea intrebari daca spre tine nu mai am curaj sa privesc?
toti oamenii din viata mea te-au respins,dar eu iti vad lacrimile cand te agati de mine cu ultimile tale puteri.
ai timp sa-ti reamprospatezi fortele doar cand eu insami ma transform in urmbra.
atunci amandoua ne odihnim si ne privim cu stele in ochi si ne declaram dorul.
ah,cat de draga imi e acea odihna,imbratisarea ta...

Alfabetul iubirii

SIMBOL SI CONTRADICTIE
simbolul minciunilor este frica
ti-a fost frica sa crezi ce vezi
sa privesti ceea ce nu ai crezut ca vei vedea vreodata
semnul iubirii il vedeai peste tot si deschideai ochii mari sa nu te impiedici de el
magia momentelor evoca ceea ce am refulat din noi
tendinte in contradictie cu baza analogiilor deschizatoare de sens

Increderea e TOT ce-ti apartine

cu incredere ai eliberat tot ce nu era al tau din tine si te-ai regasit gol
te-ai speriat caci nu mai gaseai increderea,ti-ai luat jucariile inapoi si ai plecat

De ce mi-e dor?

dor?de ce,de cine?
rebel cum e la tine
liber este la mine
si sincer,ii e mai bine
mai bine decat bunul simt,cel ce ma tine
departe am fost de al meu dor
asa am crezut ca sufletele dor
si nu credeam ca isi vor prinde al lor zbor.
acum stiu ca oriunde vei calca,odata voi pasi si eu,poate in al diminetii zor.

http://joker-giurgiu.blogspot.com/2010/10/de-ce.html#comment-form
m-a inspirat joker sa scriu despre un dor vechi de cand e lumea.mai am de scris dar cam atat pt astazi.


se zice ca pana nu vezi,nu crezi.atunci cum poate sa iti fie dor de ceva,cineva ce nu ai vazut niciodata?oare iubirea te ajuta sa crezi si fara sa vezi?




mi-e dor sa fiu rasuflarea ta cand dormi
mi-e dor sa zbor pe adierea din bataia genelor tale
ma simt aproape de tine cand te iubesc,chiar de nu te cunosc si nu stiu unde esti.
poate trecem unul pe langa altul fara sa ne stim,cand nu mai simtim speranta sa ne intalnim vreodata.
in ochii oricarui trecator vad duiosia si asteptarea,caci in fiecare seara eu te mangai imaginar fara sa te fi atins vreodata cu adevarat.
aceasta mangaiere imi releva asteptarea ce sigur o cunosti si tu.

1.Poveste fara titlu,dar cu continuare...

Am plecat ,sperand ca va sti vreodata ce simte.

M-am intors in vartejul de lumini ce imi adapostea sufletul.

Imi era dor de el,cu toate ca puteam atinge dragostea lui ce se afla printre lumini.

M-a atasat fiintei lui,ma dorise si acum ma avea.

Ma are,dar dragostea mea nu a cautat s-o primeasca.

Eu eram el,si s-a indragostit de propria persoana.

Ce dragoste trista...de ce i-am dat ce a vrut?

2009

Cuvinte, soapte, taceri

Tot atunci eu...sunt

-sa fi tot(intreg)tu.
=caci eu nimic nu-ti cer
-sa fi un rasarit,peste o uriasa padure.
=caci ochi inchisi nu am
-sa fi totul in mangaiere cand ai vrea sa plamadesti(framanti) in bolta neagra.
=caci am uitat cum e sa visezi
-atunci sa fi tu zambet ce schimba(preschimba) viata venita sa ceara tot.
=caci eu sunt una dintre adieri ce te poarta mai departe
-intreg framanti pt a preschimba in fiinta.

=caci eu nu stiu unde voi vrea sa fiu atunci.

text inspirat de  la dmd

Unde sunt cand inchid ochii?

-de ce ma aflam in nicaieri?cautam sa vad ceva,sa am habar ce m-a adus acolo.

-o voce imi zice sa nu mai intorc privirea in cautarea iluzoriului ci sa inchid ochii si sa ating forta intunericului.

-am intrebat vocea cum a reusit sa ma gaseasca in nicaieri.

-ea mi-a raspuns ca e vocea mea cand inchid ochii si ca ea raspunde impingerii mele in sine.

-ca ea exista in tot omul dar ca toti o vedem in nicaieri.ea este raspuns a tot,a inmarmuririi.

-in ploape inchise stralucesc forme familiare dar nicaieri vazute.

-de aceea ma aflam aici,sa vad dincolo de ultimile forme ale spiritului.

-simt ceva nemiscat ce-l cautam peste tot mai demult,si ma bucur caci puteam sa stiu ca pluteste in nicaieri totusi .

-ma ridic si in miscarea mea ating oameni sa le soptesc dulce ca mi-e dor de ei.

-le soptesc pt a nu acoperi vocea,si le spun ca sunt fericita cu ei peste tot.

-ne luam toti de mana,de o singura mana ,care e tot a noastra,ce cuprinde forta din tot si de nicaieri,si soptim vocea noastra ce mangaie in tot.

-hai sa ne reantalnim cand inchidem ochii dincolo de intuneric!

Dialog tardiv

-cum te iubesc,m-ai intrebat.
-cu toata fiinta.nu se vede?

tu mi-ai zis ca esti invincibil in iubire cu orice ar fi ea:durere,suferinta,ego,etc.
nu o sa-ti cer niciodata sa te declari invins.:)

totul sau nimic...

te-ai separat de tot,sa nu te mai doara,sa nu mai lupti.
ceva in intunericul lipsit de nuante si gol iti spunea continuu.
"unde esti?"
noaptea in vise,golul,intunericul,se umplea de tine peste tot,prin toti oamenii si natura.te trezeai plangand cu constiinta clara ca esti inseparabil.
"unde esti?",iti spunea vocea din nou
peste tot
"de ce vrei sa te separi?"
de tot
"acum cu ce ramai?"
cu nimic,nici macar cu mine
"vezi,te-ai intors de unde ai plecat?"
am plecat caci ramaneam mereu cu nimic,dar eu tot eram...
"ai plecat fara tine,acum intoarce-te si priveste: oriunde te-ai duce,fara tine nu poti exista."
mi-am dorit de fapt sa mor...de ce am vrut sa-mi fac asta?...pt a nu ma mai separa de mine...
"nu ai crezut ca esti inseparabil..."
am vrut sa ma separ de tot,dar nu stiam ca incerc sa fug de mine....
"unde esti?"
aici,ma privesc pe mine si vad TOT,prin mine,peste tot
sunt plin si pretutindeni se lumineaza de un tot unitar
unde esti?(vocea nu imi mai vorbeste)
peste tot...e lumina...ce frumos...totul nu imi  mai pare asa de negru,credeam ca numai dupa moarte imi e dat sa vad toata minunatia
am crezut ca mai intampla minuni separate,pe ici ,pe colo
dar sa cred ca minunatia lui Dumnezeu este peste tot...ma minunez peste tot  pe unde ma duc pasii...
....................................................................................................................................................

Triumf printre picaturi

 

Ti-am zis cand in triumf strigai:sfarsit!

Eu am vazut ca visul,din rezistenta nu-i aerisit.

Spre malul fantasmat cu voce in stare de razboi

Chemai sosirea sufletului,ce il puneai sa-ti cante din oboi

O scurta melodie de regret prin liniste,

Si tu desparte in culori petale inghetate

Desfa in patru,la trezire,din fire pacifiste

Sa-ti iei un vis ce-apare rar din vieti abandonate.

(viata-i mai agera decat miscarile-n control coordonate)

un poem inspirat de la dmd .

Ultimele dorinte ale tale...

Inainte sa-mi spui adio
-ai vrut sa ma doara,dar durerea mea ti-am lasat-o caci iubirii mele i-ai zis sa plece,iar eu am urmat-o.
nu puteam sa raman cu durerea caci asta ar fi insemnat sa ma rup in doua,si nu pot iubitul meu...ca jumatate din mine sa rup si sa o mint ani de zile ca nu-i iubire ci durere.
 nu as fi putut sa mor incetul cu incetul cand o parte din mine ar fi uitat ca intregul se afla in iubire de-o vesnicie,fapt dat de o putere mai mare decat o amarata de dorinta a mea sau a ta.
-sa-ti daruiesc lacrimile mele nu vrei, caci lacrimile mele vin din iubire incarcate de bucurie si mi le-ai refuza caci nu ai vrea atata bucurie cand tu vrei lacrimi triste sa nu ma mai vezi de durere.
cand eu am atata bucurie de oferit,de ce as oferii tristete?pt. a te minti pe tine?
lacrimile mele iti vor ramane tie.
acum ai un ocean nesfarsit de lacrimi daca tu vei vrea intr-o zi sa vezi bucuria din ele,vei zambi caci am putut sa ti le daruiesc.
-ai sperat sa nu mai cred in iubire pt. ca tu ai respins sa mai crezi.
dar cum pot sa ma mint daca in cel mai mic pas facut nu ma pot ascunde de mine?
cand vad ca in fiecare miscare a fiintei mele se afla iubirea,nu am loc de minciuna in fata iubirii...
-cu oricate haine m-ai fi imbracat:cu durerea,drame,distrugeri;hainele tale tot ca si invizibile ar fi ramas si ai fi vazut etern iubirea,in ciuda oricarui efort de a-ti intoarce chipul.
oamenii nu au nevoie de haine iubitul meu gol si frumos.
acum iubitul meu,dulapul tau e prea plin si nu se mai inchide.
in dulapul intredeschis am putut vedea ca de fapt e gol.
acum vezi ce iti mai ramane multumindu-te cu ce ai pe tine si urmeaza-ma asa cum esti,complet imbracat cu iubire.
sau poti iubitul meu sa ramai intors cu ochii de la mine plangandu-ti talentul creator al hainelor iluzorii,irosit pe mine.
sa nu-ti fie rusine ca esti gol sau frumos!

BARBATII,"TOT"

ce ati facut barbati naivi?sa veniti in viata mea si sa nu stiti voi ca era doar o trecere?o trecatoare datatoare de frumusete si libertate...imi plang cu un ego ranit lacrimile necurse. 

asteptati voi barbati inutili,cei care vor mai veni,sa cred ca eu sunt cea care va v-a implinii visele golite de minciunile altor fitoase!

sperati in viziunea copilareasca ca propria persoana va v-a fi utila in intalnirea cu mine.

nu stiti voi unde va voi duce eu:...

-va voi lovii de stancile inimilor voastre,care vor suferii in tacere

-masca ce va acopera sufletul se va transfigura intr-o bestie,si o veti confunda cu propriul spirit.

- barbat confuz  te vei topi de dorinta pana cand:inbinare vei fii intre cugetul tau  si nou nascutul spirit,si vei crede ca acesta e destinul si identitatea ta.
-te vei contopi,formand un TOT si ii vei pune numele NOI.


protagonistului NOI ii vei oferii toate viselele tale,purtandu-i de grija ca unui copil.
te vei sacrifica pentru el dandu-i TOT ce primesti de la mine si te vei lupta cu iubirea daca incearca sa ajunga la sufletul tau.
lupta ce te va face incapabil sa-ti mai hranesti cu vise spiritul iluzoriu.
vise ce vei crede ca dragostea ti le-a luat.
spiritul infasat cu somnul tau adanc se va trezi impotriva ta  cu o forta nebanuita alimentata tot de tine.
 in visele tale ecoul lui te va purta pe valuri de sugestie tarandu-te in  mii de umbre numite: ignorant, incompetent-, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost,neputincios.


vor fi si valuri linistite cand vei vedea cat de aproape iti sunt,dar vei asculta sunetul ecoului care te va tine in singuratate.
prin valurile line vei gasi si puterea de a te agata de cate o stanca pe care sta scris:competent de a inlatura dureri,prevazator in evitarea neplacerilor,capabil de a poseda armele cele mai valoroase impotriva raului,etc.
si asa iti vei forma o insula in jurul inimii tale;si nu te vor mai scula din somnul destinului tau ecourile valurilor desfasate ale suferintei.
acum TOTUL se va numi HAOS.

“…Iti dai seama,afectat pana in adancul sufletului tau:
zi si noapte te asteapta acum cineva, se gandeste la
tine, te doreste si suspina dupa tine, o femeie, o
straina!Te vrea, te revendica, te cere prin fiecare por
al fapturii ei, cu trupul, cu sangele ei.Mainile tale,
parul tau, buzele tale, trupul tau, toate le vrea,
noaptea ta si ziua ta, simtamintele tale, sexul tau si
toate gandurile si visurile tale.Vrea sa imparta totul cu
tine, vrea sa-ti ia totul, sa soarba totul in ea cu
respiratia ei.Mereu, zi si noapte, fie ca esti treaz, fie
ca dormi, se afla acum, undeva in lume, o fiinta aprinsa
de dor si care nu doarme si te asteapta, cineva vegheaza
asupra ta si te viseaza.E zadarnica incercarea de a nu te
gandi la ea, la cea care se gandeste neincetat la tine, e
zadarnica tentativa de evadare, caci nu mai esti in tine,
ci in ea.Ca o oglinda care rataceste prin lume, un om
strain a inceput pe neasteptate sa te poarte in sine -
nu, nu ca o oglinda, caci oglinda iti soarbe imaginea
numai daca i te oferi din proprie vointa – ea insa,
femeia, straina care te iubeste, ea te-a sorbit
inlauntrul ei, in sangele ei.Mereu te are in ea si te
poarta cu ea, oriunde te-ai refugia….”

Zweig(“Suflete zbuciumate”)

TOT

credinta s-a intors impotriva mea si ma cearta:de ce am crezut ca imaginea de vis imi va da TOTUL?dincolo de imagine am fost oarba.ea imi dadea viata si sens trairilor mele.tu,eu nu aveam nici o importanta,eram incremeniti in imaginea de vis,cazand in gol permanent.ne trezeam hipnotizati de ideea ca un obstacol ne asteapta.

umilinta era mai intensa decat indoiala si cuget.frustrari vechi se impleteau si ele se disipau sub o forta necunoscuta,calda ce nastea durere plina de iubire rugatoare.

supusa complet imperfectiunii deveneam imagine cu o mie de fete risipita in curcubeul multicolor al sentimentelor.

ma intorceam cu daruire impotriva intregii lumi si mie insumi,necazand in bratele deschise care cereau hrana divina.
dadeam hrana cainilor umili,inima si sufletul inchise pe vecie.cozi nerabdatoare se adunau ca si in fata unui nutriment esential si unic iar dinti fiorosi zdrobeau si ultima forma de hrana.strangeam cele din urma resturi pe limba-mi uscata sugand sucul dulce si vigoros ce-mi transforma si ultimul simt in bestie mistica.

acum TOTUL  in jurul meu imi spune ca m-am trezit si prind in mers obosit insusiri comune dintre realitate si vis .