Am plecat ,sperand ca va sti vreodata ce simte.
M-am intors in vartejul de lumini ce imi adapostea sufletul.
Imi era dor de el,cu toate ca puteam atinge dragostea lui ce se afla printre lumini.
M-a atasat fiintei lui,ma dorise si acum ma avea.
Ma are,dar dragostea mea nu a cautat s-o primeasca.
Eu eram el,si s-a indragostit de propria persoana.
Ce dragoste trista...de ce i-am dat ce a vrut?
2009
3 comentarii:
hm, oare i-ai dat ce a vrut?
Iubirea,acel sentiment atat de complicat ce ne pune mereu pe ganduri,singurul care ne rapeste somnul,pofta de viata si de mancare.Blestemat sentiment,dar atat de dulce odata ce il avem.
Si totusi,The Shadow are dreptate.
da,i-am dat ce a vrut el,dar inca nu se infiripase acel noi,asa ca nu i-am dat decat plecarea din ce am fi vrut noi.
Trimiteți un comentariu