duminică, 19 septembrie 2010

totul sau nimic...

te-ai separat de tot,sa nu te mai doara,sa nu mai lupti.
ceva in intunericul lipsit de nuante si gol iti spunea continuu.
"unde esti?"
noaptea in vise,golul,intunericul,se umplea de tine peste tot,prin toti oamenii si natura.te trezeai plangand cu constiinta clara ca esti inseparabil.
"unde esti?",iti spunea vocea din nou
peste tot
"de ce vrei sa te separi?"
de tot
"acum cu ce ramai?"
cu nimic,nici macar cu mine
"vezi,te-ai intors de unde ai plecat?"
am plecat caci ramaneam mereu cu nimic,dar eu tot eram...
"ai plecat fara tine,acum intoarce-te si priveste: oriunde te-ai duce,fara tine nu poti exista."
mi-am dorit de fapt sa mor...de ce am vrut sa-mi fac asta?...pt a nu ma mai separa de mine...
"nu ai crezut ca esti inseparabil..."
am vrut sa ma separ de tot,dar nu stiam ca incerc sa fug de mine....
"unde esti?"
aici,ma privesc pe mine si vad TOT,prin mine,peste tot
sunt plin si pretutindeni se lumineaza de un tot unitar
unde esti?(vocea nu imi mai vorbeste)
peste tot...e lumina...ce frumos...totul nu imi  mai pare asa de negru,credeam ca numai dupa moarte imi e dat sa vad toata minunatia
am crezut ca mai intampla minuni separate,pe ici ,pe colo
dar sa cred ca minunatia lui Dumnezeu este peste tot...ma minunez peste tot  pe unde ma duc pasii...
....................................................................................................................................................

6 comentarii:

dmd. spunea...

"am crezut ca se mai intampla minuni separate,pe ici ,pe colo"....si eu am crezut,dar imi vine sa cred tot mai putin....cred ca stiu pana cand....

sufletinchis spunea...

poate nu-ti e suficient pe ici pe colo,de aceea crezi mai putin,poate te crezi departe....pana cand...tu sti.

dmd. spunea...

Risc sa te supar,dar pe mine ma mananca pielea des.Exista si separari necesare,unele prea tarzi chiar.Exista si "unde sunt",dupa sau inainte de separare.Unele separari lasa urme dureroase ,altele te pot ajuta prin nerepetare.....Exista singuratatea in doi,foarte rea si atunci separarea nu mai intreaba unde esti,unde sunt,ci mai degraba cand....Hai sa mai indulcesc putin...este rau de n-am cuvinte sa treci printr-o separare cand iubesti cu intensitate...atunci unde esti este o copilarie pe langa "de ce mai sunt",sigur pana se mai repara niste sinapse undeva si hemoragii in alt loc.Buna postarea ta,ok....ganduri bune pentru tine.

sufletinchis spunea...

putem sa le numim separari,dar ele nu inseamna doar atat.
raman la ideea ca separarea vazuta de noi e de fapt altceva,ceva ce nu reusim sa intelegem.
eu de sase luni m-am separat de un barbat la care tineam mult.nu sufar deloc,doar mi-e dor de el cand imi dau voie.acesta totusi e un sentiment frumos.da,inca nu-mi vine sa cred ca nu mai suntem impreuna,ca ne-am despartit.si sunt uluita cum a ales sa se retraga din fata iubirii:mi-a spus ca vrea sa gandeasca urat despre mine,sa ma urasca pt. a nu-l durea separarea.

oh da,cum zici despre singuratatea in doi,unde separarea intreaba cand.aproape ca uitasem de intrebarea obsesiva:cand?

cand ne credem separati,vin tot felul de elemente ajutatoare pt a ne dezmeticii,numai ca noi avem obiceiul sa privim acestea cu neseriozitate catalogandu-le ca fapt divers.

ma bucur ca ti-a placut postarea.

Scrido spunea...

totusi, daca nu exista escapade majore gen violenta fizica, infidelitati si daca exista afecte si sentimente si acum poate anumite lucruri se pot renegocia...

sufletinchis spunea...

negotul este o ocupatie tipic umana.natura ce ar negocia oare?
sa nu uitam Lucian totusi unde ne duce negotul,pt ce l-am inventat.isi are si el locul lui,dar eu nu am simtit niciodata nevoia sa-l folosesc.tot ce folosesti da ceva,asta e riscul "meseriei".