marți, 11 ianuarie 2011

o ultima lacrima, care sa curga

pierduta in urma unui gand

ma-nvart si bat firavul vant

sa-mi dea un strop de lacrima

mai intai de ziua, din suferinta ultima.

3 comentarii:

C.T spunea...

Ssuflet inchis, ..tineretea , dragostea, suferinta framantarile fac parte din aceasta perioada a varstei,. cred ca poti face un efort sa schimbi putin pesimismul cu o stare mai pozitiva. acolo unde ssunt tineri este si viata , actiune, bucurie si galagia care imprastie monotonia.

Toteu spunea...

C.T-lacrima aceea e de mult timp dorita...pt ca de multi ani nu am mai reusit sa plang.am plans de cateva ori,mai demult,de ciuda...in rest,doar in copilarie am plans cu adevarat...si atunci de multe ori a fost.stiu ca sunt incapatanata,dar chiar asa...incat acum sa nu mai pot.ma fortez,pana imi vine sa rad de mine.sunt motive de plans in viata mea,imi vine sa plang...dar ceva mai puternic, opreste lacrimile.fara lacrimi,imi e greu si sa ajung la pesimism.
fereala de suferinta,la mine se produce rar...si doar ca un gest mecanic.nu ma mai feresc de suferinta pt ca ea se evapora ca prin farmec,in prezenta unei tairi mult mai imense.aceasta prezenta e constanta in mine.
deci,spuneam ca:
am unde foarte scurte de pesimism.
framantarile le uit repede...se evapora.
pesimismul nu am timp sa-l schimb cu altceva,deoarece dispare foarte rapid.
iar monotonia nu este,caci vad constant ce se afla in spatele propriilor ganduri...deseori gandurile mele nici nu le mai vad,ca si cum n-ar fi(ciudat,nu?):).
sufletinchis

Andreea Cristache spunea...

trist:(